Dreptul muncii

Legislația în domeniul muncii se bazează pe Codul Muncii nr. 154-XV din 28.03.2003. Acesta cuprinde prevederi privind contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă, protecția datelor cu caracter personal, angajarea cetățenilor străini, orele de muncă și de odihnă, salarizare, garanții, îndemnizații, etc. Legislația muncii stabilește minimul de drepturi garantate salariaților ce nu pot fi limitate prin contractul individual de muncă.

Pe lângă Codul muncii, acest domeniu este reglementat și prin Convențiile colective (la nivel național, teritorial, pe domenii sau la nivel de organizație) și legile speciale.

Legislația muncii prevede obligația încheierii contractelor individuale de muncă, în formă scrisă. Ca și regulă generală, acestea se încheie pe perioada nedeterminată, dar în unele cazuri expres prevăzute pot fi încheiate și pentru o perioadă determinată. Contractele individuale de muncă vor conține obligatoriu datele privind salariatul, funcția, salariul, condițiile de muncă, alte aspecte obligatorii,etc.

Contractele individuale de muncă pot stipula o perioadă de probă de până la 3 luni, sau 6 luni în cazul unor anumiți salariați (contabil șef, conducător etc.). În timpul perioadei de probă, angajații se bucură de exercițiul tuturor drepturilor și sunt obligați să își îndeplinească toate obligațiile prevăzute în legislație, contract, regulamente și convenții.

Angajatorului îi este interzis să negocieze un salariu sub limita celui minimal, stabilit expres de către lege. Pentru anul 2020 acesta a fost reprezentat de suma de 17,37 lei MDL pe oră sau 2935 MDL pe lună (aproximativ 150 EURO).

Inspectoratul de Stat al Muncii, sindicatele și autoritățile competente în domeniul siguranței asigură supravegherea și controlul asupra respectării legislației muncii.